29.10.2008



omul cu sobolani-un numar necunoscut
hmm! nu ma pot pronunta inca!

28.10.2008

Amintiri din Legal Off-site Event

Nu stiu exact daca la inceput a fost oul sau gaina, team building-ul sau off-site event-ul, nici macar nu stiu sa fac diferenta intre ultimele doua... nevermind! Sa revin la subject-ul anuntat in titlu!

Anul acesta off-site event-ul legal group-ului corporatiei pentru care lucrez a avut loc in capitala tarii vecinae si prietene, cu care proaspat ne-am logodit (sau cel putin premierii celor doua state!), Ungaria. (oare puteam fi mai prolix de atat?! hmmm! voi incerca!)

Eventul a coincis cu zilele in care se comemora revolutia din 1956 , zile in care tot ungurul are liber, si zile in care autoritatile se asteptau la ciocniri violente intre extrema dreapta si cea stanga, motiv pentru care inca de la primul pas pe aeroport am avut senzatia ca am intrat intr-un oras sub asediu - politie, caini, jandarmi, mascati, masini cu tunuri de apa, etc. (pana la urma nu s-a intamplat nimic, ca nu am vazut nimic la tv si oricum eu nu am prins nicio incaierare.) Din aceste motive centrul orasului era aproape inchis, iar gazdele noastre au incercat sa ne tina cat mai departe de locul desfasurarii evenimentelor, desi a fost dificil avand in vedere ca hotelul la care am fost cazati era foarte aproape de Parlament.

Hotelul fain, am prins camera la ultimul etaj, cu view catre Statuia Libertatii.

Abia apoi a inceput chinul. Multi oameni cu cate un bat infipt in posterior. Prea multi in acelasi loc! Limba a fost o mare problema, fiindu-mi greu sa urmaresc diferitele accente. In plus nemtii pe unde se gaseau incepeau sa sasaiasca in germana lor, olandezele si belgienii sa hahaiasca in flamanda sau dracu' stie ce alta limba, norvegienii, danezii si suedezii sa ciripeasca in scandinava lor comuna. Doar noi cu ungurii, saracii, ne-am rezumat la engleza vorbita cu accent infiorator, si de o parte si de cealalta (cred ca la asta am fost campion!).

O gramada de prezentari, rapoarte, planuri comune (yaaaaaawn!!!!), totul dupa un program infernal, stabilit la secunda (chiar daca a avut loc la Budapesta, event-ul a fost organizat tot de nemti...)

Am papat chestii traditionale unguresti si nu numai. Ne-au dus intr-un restaurant cu specific - ceva gen Locanta Jaristea, unde ne-au delectat niste lautari care, cred, daca se straduiau un pic, puteau sa vorbeasca romaneste:D.

Higlight-ul a fost insa altul. Intr-o buna zi, in program, era trecut "surprise activity". Ne-au luat frumusel cu autocarul de la hotel si ne-au dus undeva pe malul Dunarii unde era tras un vapor de croaziera. "Da, sigur! surpriza - plimbare pe Dunare! Chiar nu ma asteptam!" mi-am soptit in ciocu-mi, sictirit. Insa nu! chiar a fost surpriza, pentru ca pe chei erau parcate 12 Trabanturi. Am tras la sorti fiecare in ce Trabant sa se urce, si astfel, 12 echipaje de cate patru oameni, am primit o harta cu destinatia care trebuia atinsa in cel mai scurt timp posibil. A fost mega fun, mai ales ca masina in care am nimerit eu a fost condusa de o olandeza total zaluda (va aduceti aminte de calugarita dementa din filmele cu de Funès? e! exact ca aia a condus), care normal ca a castigat cursa si nici nu a mai putut fi urnita de la volan! Insa va anunt ca este total incomod sa strecori 4 majori intr-un trabantel!

Timp liber nu prea am avut, doar vreo 3 ore, timp in care am intrat in vreo doua trei magazine (am fost total dezamagit de h&m-uri!) si am mancat. In rest, mult shopping in aeroport, in duty-free!

Si asa mi-am petrecut eu off-site event-ul de anul asta!

P.S: pozele vor fi urcate in curand!

powered by The Kooks - One last time

08.10.2008

la inceput a fost mica. doar o mica jena. din cauza racelii, numai ea e de vina!


mai apoi a prins tupeu. a inceput sa se umfle. si sa se umfle.


a devenit dureroasa.


in acel moment am considerat ca trebuie sa iau masuri si sa o pun la locul ei, prea isi luase lumea-n cap! am inceput sa-i fac viata grea, s-o otravesc.


o perioada s-a luptat din greu. a facut pe nebuna. m-a tinut nopti intregi treaz, mi-a facut, la randul ei, viata un calvar, m-a sicanat cum a stiut mai bine.

apoi, ranita a inceput sa supureze...

in cele din urma a cedat si a murit.

asta a fost povestea infectiei mele din nas.
Powered by The Nightwatchman - Until the End